Un adult are posibilitatea să aleagă ce să facă şi cum să îşi planifice activităţile dintr-o zi. Oare copiii au această posibilitate? Oare îi întrebăm pe copii ce vor să facă? Le lăsăm posibilitatea să aleagă?

Un exemplu de întrebare prin care îl lăsăm pe copil să aleagă este: Vrei să citim o poveste sau vrei să colorezi?

De ce este important ca un copil să poată alege? Nu contează dacă copilul alege să citească sau să coloreze. Important este faptul că el poate decide singur ce să facă. Are posibilitatea reală de a alege. Unii educatori/părinţi consideră că este mai sigur şi mai responsabil ca ei să aleagă în locul copiilor. Unii copii se vor conforma şi îi vor respecta dorinţa adultului fără să riposteze. Însă alţii nu vor respecta deloc. Preşcolarii au multe activităţi şi lucruri pe care nu le pot face singuri: nu pot sta singuri în casă, nu pot traversa strada singuri, nu pot ieşi singuri în parc, nu pot mânca când vor, nu isi pot face o limonadă. Pentru că există atât de multe lucrui pe care un copil nu le poate face din perspectiva siguranţei şi a sănătăţii, este dificil pentru el să simtă că are control asupra vieţii lui. Începând de la vârsta de câteva luni copilul poate începe să facă alegeri corecte dacă este învăţat. Un copil care încă nu vorbeşte se poate exprima nonverbal, el încă de acum poate să îşi dezvolte simţul resposabilităţii şi autonomiei.

Atunci când putem alege simţim că avem control. Copiilor cărora li se lasă posibilitatea să aleagă simt că pot controla ceea ce li se întâmplă. Sunt oarecum stăpâni pe lucrurile pe care urmează să le realizeze. Sigur aţi auzit copii care spun “nu” la orice propunere a adultului, copii care au frici (frică de baie), copii care spun:” Lasă-mă pe mine!” sau “Singur, fac singur”. Toate acestea se întâmplă pentru că la un moment dat copilul a pierdut control asupra propriei vieţi. Copilul care simte că are control va dezvolta un comportament sănătos şi va fi independent.

alegeri3

Revenind acum la întrebarea” Vrei să citim o poveste sau vrei să colorezi?” aceasta permite copilului să facă o alegere reală, o alegere care îi convine adultului. Copilul are alegere limitate: citeşte sau colorează. El nu are şi altă variantă. Dacă adultul ar fi întrebat: “vrei să citim o poveste” fără să îi lase copilului posibilitatea să aleagă, copilul probabil ar fi răspuns:” vreau să mă joc”. Tocmai din acest motiv opţiunile oferite copilului trebuie să fie agreate de adult. Opţiunile care nu sunt agreate nu te pot ajuta la îndeplinirea scopului de a creşte un copil responsabil, autonom, care poate face diferenţa dintre corect şi greşit, bine şi rău. El va fi confuz pentru că tu ca adult îi adresezi o întrebare şi ai pretenţia că el să răspundă ceea ce vrei tu să auzi.

Este practic să oferim copiilor mai mult de 2 opţiuni? Răspunsul la aceasta întrebare ţine de vârsta copilului. Până la vârsta de 4 ani este indicat 2 opţiuni din care copilul să aleagă deoarece copii mici pot deveni copleșiți de prea multe opțiuni. Începând cu vârsta de 5-6 ani poate fi introdusă şi cea de-a treia opţiune.

Care sunt beneficiile atunci când îi laşi copilului posibilitatea să aleagă?

Haideţi să ne imaginăm cum am putea învăţa să mergem pe bicicletă dacă am urca pe aceasta doar o singură dată? Ar fi posibil? Răspunsul este NU. Avem nevoie de exerciţiu zilnic. Aşa functioneaza şi mecanimul prin care le lăsăm copiilor posibilitatea de a alege. Ei trebuie să facă sute de alegeri până vor învăţa care sunt cele mai potrivite. Până vor şti ceea ce vor. Alegerile trebuie făcute toată ziua, în fiecare moment al zilei. Nu doar la somn când alege povestea pe care o citeşte. Lasă copilul să aleagă dacă se îmbracă cu pantalnii verzi sau negri, dacă îşi pune tricou alb sau galben, dacă mănâncă la gustare o pară sau o banană, dacă colorează sau se joacă cu plastilină, dacă colorează un curcubeu din 3 culori sau 5. Doar lasându-l să experimenteze zilnic capătă încredere în alegerile lui. Devine responsabil. Ştie că tu, ca adult, te bazezi pe el şi ai încredere în alegerile lui.

Lăsându-l pe copil să aleagă ce să facă îl ajuţi să îşi constuiască stima de sine. Aceasta creşte când reuşim singuri să îndeplinim sarcinile cu succese. Copiii reuşesc să treacă peste eşecuri cu calm atunci când au o părere bună despre sine.  A face o alegere necesită un proces de gândire. Creierul copilului gândeşte şi alege ceea ce copilul vrea cu adevărat să facă.. Dar până să facă alegeri corecte, copilul trebuie să fie învăţat să gândească, şi să îşi asume consecinţele faptelor lui. Spre exemplu într-o zi la grădiniţă un băieţel a fost atât de ocupat de jocul de construcţii încât nu a avut timp să coloreze o planşă cu o maşină aşa cum a făcut prietenul lui. Înainte de plecare, acesta vede planşa în mâna prietenului său şi începe să plângă. Educatoarea ar fi putut să îi dea şi lui o planşă să o coloreze repede sau chiar să o termine acasă. Însă ea îi explică că el a ales să construiască toată ziua în loc să coloreze. Acum este târziu să facă lucrul acesta însă mâine îi va oferi alte materialele şi totodată îi va aminte că are de colorat. Băieţelul este în continuare supărat. Este greu să accepţi că uneori consecinţele alegerilor noastre nu ne sunt pe plac. Răspunsul educatoarei l-a făcut pe băieţel să înţeleagă că singur a ales ce să facă. Îi spune că îi v-a aminti mâine că are de colorat. Astfel el să ştie că va avea suport în luarea deciziilor. Părinţii poate se vor supăra când copilul le va spune că educatoarea nu l-a lăsat să coloreze înainte de plecare dar dacă vor privi situaţia în ansamblu şi anume faptul că băieţelul de când a intrat în grupă a avut de ales ce să facă, vor înţelege că scopul educatoarei a fost să îl înveţe pe copil să accepte consecinţele propriilor alegeri.

Conflictele dintre copii şi părinţi se diminuează atunci când copii pot alege ce să facă. De cele mai multe ori cauza acestora provine din frustrare. De ce copilul trebuie să facă ce îi spune adultul? De ce adultul nu îl tratează cu respect?  Atunci când un adult nu se simte confortabil la locul de muncă, când i se spune în permanenţă ce să facă asemenea unui robot el pleacă, îşi dă demisia. Copilul nu îşi poate da demisia de la grădiniţă sau de acasă. Ei nu pot părăsi când vor locul unde se simt nefericiţi. Copilul are nevoie să fie tratat cu acelaşi respect pe care noi adulţii îl solicităm.

Aşa că, atunci când nu ştii dacă copilul tău vrea să coloreze cu carioci sau cu creioane colorate, mai bine lasă-l pe el să aleagă. Şi el ştie ce vrea!

 

alegeri2